Încadrare: nuvelă istorică romantică
„Alexandru Lăpușneanul” a apărut în 1840, în primul număr al revistei „Dacia literară”, condusă de Mihail Kogălniceanu. Revista promova inspirația din istoria națională, iar nuvela lui Negruzzi răspunde exact acestui program. Este considerată prima nuvelă istorică din literatura română.
Este o nuvelă romantică, prin sursa istorică, personajele excepționale în situații excepționale, antiteza, culoarea epocii și gustul pentru scene puternice. Are însă și elemente clasice: construcția riguroasă, echilibrată, cu o gradare atentă a tensiunii, asemănătoare unei tragedii.
Sursa istorică și tema
Negruzzi se inspiră din cronica lui Grigore Ureche, care relatează a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanu în Moldova, în secolul al XVI-lea. Autorul nu reproduce fidel cronica: selectează, condensează și modifică unele fapte în funcție de efectul artistic.
Tema este lupta pentru putere și tirania: domnitorul care revine pe tron după ce fusese alungat și se răzbună pe boierii care l-au trădat. Pe fundal apare imaginea poporului manipulat, a boierimii lașe și a unei epoci violente.
Structura: patru capitole cu motto
Nuvela are patru capitole, fiecare cu un motto care rezumă ideea centrală. Motto-urile sunt replici ale personajelor din text:
- „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...” — răspunsul lui Lăpușneanul către boierii trimiși să-l oprească; capitolul prezintă întoarcerea lui în Moldova.
- „Ai să dai samă, doamnă!” — cuvintele unei văduve către doamna Ruxanda, care o fac pe aceasta să-i ceară soțului să înceteze omorurile.
- „Capul lui Moțoc vrem...” — strigătul mulțimii răsculate; capitolul conține ospățul și uciderea boierilor.
- „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu...” — amenințarea lui Lăpușneanul bolnav, călugărit fără voia lui; capitolul se încheie cu otrăvirea sa.
Fiecare capitol corespunde unui moment al subiectului, de la expozițiune și intrigă până la punctul culminant (ospățul) și deznodământ (moartea tiranului).
De reținut pentru BAC
- ● 1840 — apariția în primul număr al „Daciei literare”
- ● Prima nuvelă istorică românească, de factură romantică
- ● Sursa — letopisețul lui Grigore Ureche
- ● Patru capitole cu motto — construcție clasică, de tip tragedie
- ● Ospățul — punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri
Personajele și conflictul
Alexandru Lăpușneanul este un personaj romantic excepțional, construit pe antiteze: crud și inteligent, disimulat și sincer în ura lui, bun cunoscător al oamenilor. Este un actor desăvârșit. În biserică ține un discurs împăciuitor și își cere iertare, pregătind de fapt ospățul în care boierii vor fi măcelăriți. Apoi aruncă mulțimii pe Moțoc, ca să potolească revolta, și îi oferă Ruxandrei, drept „leac de frică”, piramida de capete ale boierilor.
Doamna Ruxanda, fiica lui Petru Rareș, este blândă și slabă, prinsă între milă și teamă. Moțoc este tipul boierului trădător, lingușitor și laș. Spancioc și Stroici sunt boierii tineri care fug și așteaptă momentul răzbunării. Mitropolitul Teofan o îndeamnă, la final, pe Ruxanda să-și otrăvească soțul.
Conflictul principal este politic, între domnitor și boieri. Lui i se adaugă un conflict secundar între Lăpușneanul și Moțoc și unul interior, în sufletul Ruxandrei.
Finalul și aprecierea critică
Bolnav, Lăpușneanul este călugărit, cum ceruse, dar când își revine îi amenință pe toți. Ruxanda, convinsă de mitropolit și de boieri, îi dă otrava, iar Spancioc și Stroici asistă la moartea lui. Nuvela se încheie cu o frază de cronicar: acesta a fost sfârșitul lui Alexandru Lăpușneanul, care a lăsat „o pată de sânge în istoria Moldovei”.
G. Călinescu a apreciat nuvela ca pe o capodoperă, observând că ar fi putut deveni la fel de celebră ca marile tragedii ale literaturii universale dacă ar fi fost scrisă într-o limbă de circulație largă.
Sfat pentru BAC: pentru caracterizarea lui Lăpușneanul, folosește scena din biserică și scena ospățului. Ele arată două trăsături opuse — disimularea și cruzimea — și se potrivesc perfect cu cerința de a ilustra trăsăturile prin două episoade.
Cum apare la BAC
La Subiectul al III-lea, nuvela se potrivește cerințelor despre nuvela istorică, nuvela romantică, tema și viziunea despre lume sau caracterizarea unui personaj (Lăpușneanul, Ruxanda) ori relația dintre doi (Lăpușneanul și Ruxanda, Lăpușneanul și Moțoc). Comentează motto-urile, antiteza și construcția în patru capitole. La Subiectul I, scenele de dialog și descrierile de epocă sunt fragmente frecvente.
