Încadrare: basm cult
„Povestea lui Harap-Alb” a apărut în 1877, în revista „Convorbiri literare”. Este un basm cult: pornește de la tiparul basmului popular (lupta binelui cu răul, fabulosul, probele, formulele, cifrele magice), dar are un autor cunoscut și un stil inconfundabil. Creangă umanizează fantasticul: împărații, zânele și ființele năzdrăvane vorbesc și se poartă ca niște țărani din Humulești.
Diferențele față de basmul popular sunt ușor de argumentat: personajele sunt individualizate, dialogul ocupă mult loc, umorul și oralitatea sunt omniprezente, iar eroul nu este perfect de la început. Tocmai de aceea textul este citit ca un bildungsroman, adică o poveste a formării.
Formulele și structura
Basmul începe cu formula inițială, care plasează acțiunea într-un timp nedefinit:
„Amu cică era odată într-o țară un crai, care avea trei feciori.”
Se încheie cu o formulă finală ironică, care trece din lumea basmului în lumea reală: veselia de la nuntă ține și acum, cine merge acolo bea și mănâncă, „iar pe la noi, cine are bani bea și mănâncă, iar cine nu, se uită și rabdă”. Pe parcurs apar și formule mediane, care mențin atenția cititorului și marchează trecerea de la o etapă la alta.
Structura urmează schema basmului: situația inițială (Verde-Împărat, fratele craiului, nu are urmaș la tron și îi cere un nepot care să-i moștenească împărăția), pornirea la drum, seria de probe, înfrângerea răului, răsplata și nunta.
De reținut pentru BAC
- ● 1877 — publicarea în „Convorbiri literare”
- ● Basm cult — tipar popular, autor cunoscut, stil individual
- ● Bildungsroman — drumul eroului de la naivitate la maturitate
- ● Harap-Alb — nume oximoronic: „rob alb”, adică slugă de neam împărătesc
- ● Formula finală — ironică, apropie lumea basmului de realitate
Probele: de la pod la Împăratul Roșu
Fiul cel mic al craiului reușește acolo unde frații mai mari au eșuat: trece de proba podului, unde tatăl, îmbrăcat în piele de urs, îi testează curajul. Ajutat de Sfânta Duminică, deghizată în cerșetoare, alege calul potrivit și primește hainele tatălui din tinerețe.
Pe drum, tatăl îl sfătuise să se ferească de omul spân și de omul roșu. Fiul încalcă sfatul: rătăcit în pădurea-labirint, îl acceptă pe Spân ca slugă, iar acesta îl păcălește să coboare într-o fântână. Ca să scape, eroul jură să-i fie slugă și primește numele de Harap-Alb. Din acest moment, el trebuie să-și câștige identitatea prin suferință.
Spânul îl trimite în probe tot mai grele: să aducă salăți din grădina ursului, apoi pielea cerbului bătută cu pietre scumpe, apoi pe fata Împăratului Roșu. Pe drum spre Împăratul Roșu, Harap-Alb își face prieteni ajutători: crăiasa furnicilor și crăiasa albinelor, pe care le ajută, și cinci tovarăși ciudați — Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă. Fiecare îl ajută la o probă pe care singur n-ar putea-o trece.
Personajele și sensul lor
- Harap-Alb este un erou imperfect: naiv, uneori fricos, dar bun la suflet, generos și loial. Calitățile morale, nu forța, îl fac să câștige prieteni.
- Spânul este antagonistul, dar are și un rol educativ. Textul sugerează că Spânul a fost necesar: prin el, Harap-Alb învață ce înseamnă suferința, umilința și ascultarea, adică experiențe fără de care nu poate deveni un conducător bun.
- Calul năzdrăvan și Sfânta Duminică sunt ghizii, inițiatorii care îl îndrumă.
- Cei cinci tovarăși sunt grotești, exagerați, dar umanizați prin limbaj și umor; ei arată valoarea prieteniei și a solidarității.
În final, când adevărul iese la iveală, Spânul îi taie capul lui Harap-Alb, iar calul îl pedepsește. Fata Împăratului Roșu îl readuce la viață pe erou cu apă vie și apă moartă. Moartea și învierea simbolizează încheierea inițierii: Harap-Alb renaște ca om matur și devine împărat.
Sfat pentru BAC: când argumentezi că basmul este cult, nu te opri la „are autor”. Dă exemple de umanizare a fantasticului, de umor (portretele tovarășilor) și de oralitate (expresii populare, adresări directe, proverbe).
Cum apare la BAC
La Subiectul al III-lea, basmul apare la cerințe despre particularitățile basmului cult, despre tema și viziunea despre lume sau despre caracterizarea lui Harap-Alb. Ai nevoie de: încadrarea în specie cu argumente, două episoade (podul, fântâna, grădina ursului, probele de la Împăratul Roșu), comentarea titlului, a formulelor, a relației dintre erou și Spân. La Subiectul I, fragmentele din Creangă sunt bune pentru întrebări despre oralitate, umor și registre stilistice.
