Originea: o poezie a sugestiei
Simbolismul apare în Franța, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Numele curentului este fixat de manifestul publicat de Jean Moréas în ziarul „Le Figaro”, în 1886. Precursorul spiritual este Charles Baudelaire, iar reprezentanții de seamă sunt Paul Verlaine, Arthur Rimbaud și Stéphane Mallarmé.
Simbolismul reacționează atât împotriva romantismului retoric, cât și împotriva parnasianismului, poezie a formei perfecte, rece și descriptivă. Simboliștii vor ca poezia să sugereze stări sufletești vagi, greu de numit, nu să le descrie direct.
Simbolismul românesc: Macedonski și cercul „Literatorul”
În România, promotorul simbolismului este Alexandru Macedonski, care conduce revista „Literatorul”. În articolul-program „Poezia viitorului”, el susține o poezie nouă, bazată pe muzicalitate și pe „logica poeziei”, diferită de logica obișnuită. Macedonski a scris și versuri care ilustrează parțial noul curent, iar în jurul lui s-au format poeți tineri.
Alți simboliști români: Ștefan Petică, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu (latura teatrală, retorică a simbolismului) și, mai ales, George Bacovia, cel mai important poet simbolist român, a cărui operă depășește însă limitele curentului și anunță modernismul.
Trăsăturile simbolismului
- Simbolul — imaginea care sugerează o realitate interioară fără a o numi; nu are un sens unic, fix.
- Sugestia — poezia transmite stări vagi: melancolie, angoasă, plictis, nevroză.
- Corespondențele — legături misterioase între lumea materială și cea spirituală, între simțuri (sinestezia: sunetele au culoare, culorile au miros).
- Muzicalitatea — repetiții, refren, ritm, rimă interioară, asonanțe; Verlaine cerea „muzică înainte de toate”.
- Cromatica — culorile sunt purtătoare de stări sufletești.
- Teme și motive specifice: orașul de provincie, singurătatea, moartea, ploaia, toamna, iarna, spleen-ul, instrumentele muzicale, parcul pustiu.
- Versul liber și înnoirile prozodice.
Exemplul principal: „Plumb” de George Bacovia
Poezia Plumb deschide volumul cu același titlu, publicat în 1916, și este textul simbolist de bază pentru BAC. Prima strofă începe cu versul:
„Dormeau adânc sicriele de plumb”
Iată cum se văd trăsăturile simbolismului în poezie:
- Simbolul central, plumbul, sugerează greutatea, apăsarea, lipsa de comunicare, moartea, iar culoarea lui cenușie, monotonia existenței. Cuvântul apare repetat în ambele strofe.
- Corespondența dintre spațiul exterior (cavoul, cimitirul) și cel interior: cavoul este și proiecția sufletului închis, fără ieșire.
- Muzicalitatea obținută prin repetiție și prin simetria celor două strofe; rima îmbrățișată, cu „plumb” la final de vers.
- Atmosfera de singurătate și angoasă, cu notații de frig și vânt, care exprimă o stare sufletească, nu o descriere de peisaj.
- Iubirea moartă, din strofa a doua, cu aripile „de plumb”, sugerează imposibilitatea înălțării spirituale.
De reținut pentru BAC
- ● 1886 — manifestul simbolist al lui Jean Moréas în „Le Figaro”
- ● Alexandru Macedonski — promotorul simbolismului românesc, revista „Literatorul”, articolul „Poezia viitorului”
- ● 1916 — volumul Plumb de George Bacovia
- ● Trăsături-cheie — simbol, sugestie, corespondențe, muzicalitate, cromatică
- ● Motive — orașul de provincie, ploaia, singurătatea, moartea, plumbul
De ce a deschis simbolismul drumul modernismului
Simbolismul a schimbat felul în care se înțelege poezia: textul nu mai transmite un mesaj clar, ci cere cititorului să interpreteze sugestii. Ambiguitatea, libertatea formei și interesul pentru stările de conștiință sunt preluate și radicalizate de modernism, de la Arghezi la Blaga și Ion Barbu. Iată de ce criticii văd în Bacovia o figură de trecere spre poezia modernă.
Cum argumentezi apartenența la simbolism
La Subiectul al III-lea, alege două trăsături clare (de exemplu, simbolul central și corespondența dintre exterior și interior) și ilustrează-le cu versuri sau secvențe concrete. Leagă apoi trăsăturile de viziunea despre lume: un univers închis, apăsător, din care eul liric nu are ieșire.
Sfat pentru BAC: nu confunda „simbol” cu „metaforă”. Metafora numește ceva prin altceva într-un context dat; simbolul simbolist sugerează o stare complexă, deschisă mai multor interpretări, și revine în text ca un leitmotiv. Formularea corectă te diferențiază la notare.
La Subiectul I, recunoașterea cromaticii și a repetițiilor într-o poezie la prima vedere te ajută să comentezi rapid rolul figurilor de stil și al elementelor de prozodie.
